Provocările inducției la pacienții obezi - provocările inducției la pacienții obezi

Provocările inducției la pacienții obezi

Descărcați raportul

În calitate de specialist în îngrijirea afecțiunilor acute, înțelegem că pacienții obezi prezintă o serie de provocări și necesită îngrijiri perioperatorii specifice în comparație cu pacienții normoponderali. Ei prezintă un risc mai mare de complicații. În plus, plasarea pacienților obezi în poziția culcat pe spate reduce și mai mult funcția respiratorie. Prin urmare, trebuie să se utilizeze diferite metode de ventilație și poziționare pentru a îmbunătăți preoxigenarea, inducția și recuperarea.  Pe baza literaturii de specialitate actuale, prezentăm în continuare modalitățile de a minimiza riscul mai mare de complicații la pacienții obezi.

De ce sunt pacienții obezi o provocare în timpul inducției anesteziei generale?

Numărul de pacienți obezi supuși intervențiilor chirurgicale crește în ritm constant1. Există diferite grade de obezitate, de la obezitate ușoară la obezitate morbidă. Un pacient cu un indice al masei corporale de 40 sau mai mult, ori care prezintă o greutate cu 45 kg mai mare decât cea normală (a se vedea tabelul) este considerat obez morbid. Obezitatea a devenit o provocare medicală globală majoră și se estimează că va fi și mai răspândită în viitor. După cum arată o analiză efectuată de Global Burden of Disease Study în 2013, în perioada 1980 - 2013, prevalența combinată a persoanelor supraponderale și obeze la nivel global a crescut cu 27,5% la adulți și cu 47,1% la copii2. Per total, numărul de persoane supraponderale sau obeze la nivel global a crescut de la 857 milioane în 1980 la 2,1 miliarde în 20132. În prezent, obezitatea pare a fi nu numai un fenomen al țărilor occidentale dezvoltate. Obezitatea se răspândește semnificativ și în majoritatea celorlalte regiuni ale lumii2.

Clasificarea obezității efectuată de Organizația Mondială a Sănătății

Indice al masei corporale (kg.m2)

Clasificare

< 18,5

Persoană subponderală

18,5 – 24,9

Normal

25,0 – 29,9

Persoană supraponderală

30,0 – 34,9

Persoană obeză de nivel 1

35,0 – 39,9

Persoană obeză de nivel 2

> 40,0

Persoană obeză de nivel 3 (denumită anterior „obezitate morbidă”)

Health and Social Care Information Centre (HSCIC) împreună cu NHS din Regatul Unit au raportat o creștere de 30% a procedurilor chirurgicale bariatrice în ultimii 10 ani și o creștere de zece ori a episoadelor din spital legate de obezitate. Pacienții obezi din Regatul Unit reprezintă aproximativ 25% dintre toți pacienții primiți în unitățile de terapie intensivă3. Deoarece prevalența obezității crește la nivel global, pacienții obezi supuși intervențiilor chirurgicale vor reprezenta o provocare din ce în ce mai mare pentru medici în sala de operații.

De ce pacienții obezi suferă de o incidență mai mare a complicațiilor anestezice?

Obezitatea, în special obezitatea morbidă, determină volume pulmonare reduse, atelectazie semnificativă în regiuni pulmonare dependente și o nepotrivire între ventilație și perfuzare. În același timp, cresc consumul de oxigen și efortul la respirație4. Această combinație înseamnă că, urmare a instalării apneei, nivelurile de oxigen arterial pot scădea rapid. Cauza acestui lucru rezidă în schimbări specifice în anatomia și fiziologia pacienților obezi, ceea ce amplifică riscurile asociate cu anestezia generală comparativ cu pacienții non-obezi și ceea ce face ca pacienții obezi să fie predispuși la complicații perioperatorii4. Se poate lua în calcul o strategie modificată de preoxigenare și inducție a pacienților obezi, deoarece desaturarea se produce rapid în plămâni și managementul căilor respiratorii poate fi dificil.

Obezitatea şi faza de inducție: ce ar trebui să avem în vedere

Inducția anesteziei standard pentru pacienții selectați supuși intervențiilor chirurgicale include o perioadă scurtă de preoxigenare urmată de injectarea anestezicelor, un test de ventilație manuală și intubarea endotraheală sau plasarea unei căi respiratorii supraglotice. Această abordare standard este suficientă pentru majoritatea pacienților. Obezitatea poate complica oxigenarea perioperatorie și ventilația pacienților supuși intervențiilor chirurgicale și este un risc menționat frecvent pentru ventilația cu mască și/sau intubarea traheală5. Pe lângă provocările tehnice, volumele pulmonare reduse (adică FRC), nepotrivirea crescută ventilație-perfuzie și comorbiditățile respiratorii fac ca inducția anesteziei și managementul căilor respiratorii să fie o perioadă cu risc ridicat pentru evenimente hipoxemice și alte complicații respiratorii.6.

Prin urmare, pacienții obezi și cei cu obezitate morbidă pot necesita abordări adaptate pentru preoxigenare și inducție. Pe lângă dificultățile acute din timpul inducției, mai multe complicații apar în timpul fazei de menținere (de exemplu, atelectazie accentuată) și pot persista în timpul fazei postoperatorii, dacă abordarea pentru preoxigenare și inducție nu este adaptată la fiziologia acestor pacienți.

Carte albă: Preoxigenare și inducție eficiente la pacienții obezi

Preoxigenarea și inducția la pacienții obezi

Descărcați prezentarea generală a recomandărilor pentru preoxigenare și inducție la pacienții obezi, în conformitate cu literatura de specialitate.

Descărcați raportul

Mai multe sugestii de descărcări

Detalii despre tehnologie: inducția la pacienții obezi
Detalii despre tehnologie: Pregătirea la pacienții obezi

Această publicație conține informații despre modul în care tehnologia poate contribui la managementul pacienților obezi în timpul anesteziei generale.

PDF, 292 KB

Descărcați raportul

Infografic privind obezitatea în anestezie
Infografic: Obezitatea în anestezia generală

Aceasta este o recunoaștere sporită a faptului că pacienții obezi necesită o îngrijire specifică în timpul intervențiilor chirurgicale. Citiți materialul rezumativ despre managementul preoperator și postoperator al pacienților obezi.

PDF 7,72 MB

Descărcați infograficul

Pacienții obezi în timpul recuperării și în faza postoperatorie

Faza postoperatorie poate include mai multe provocări respiratorii pentru pacienții obezi comparativ cu cei non-obezi. Efectele obezității descrise în raport persistă în faza postoperatorie. Pacienții obezi care suferă de apnee obstructivă în somn (AOS) sau de sindromul de hipoventilație în obezitate (SHO) pot prezenta un risc mai mare de complicații pulmonare postoperatorii (CPP), deoarece sensibilitatea la opiacee crește severitatea hipoxiei nocturne.7.

Pacienții obezi sunt mai susceptibili de a dezvolta insuficiență respiratorie acută postoperatorie și au rate mai mari de pneumonie7. Pacienții cu obezitate morbidă, recunoscuți ca prezentând o atelectazie semnificativ mai mare în faza preoperatorie comparativ cu cei non-obezi, vor dezvolta o atelectazie mai mare după extubare. La pacienții obezi, atelectazia dezvoltată în timpul operației va reveni la normal în 24 de ore după operație. La pacienții cu obezitate morbidă este mai probabil ca atelectazia să persiste8. Această atelectazie mărește și mai mult efortul la respirație, deoarece pacientul respiră apoi cu volume pulmonare mai mici. Acest lucru este, la rândul său, asociat cu închiderea timpurie a căilor respiratorii și cu limitări ale debitului expirator, ceea ce conduce la dezvoltarea de PEEP intrinsec (PEEPi). Acești factori sunt înrăutățiți în poziția de decubit dorsal - o provocare potențială în salonul de recuperare7.

Luând în considerare acești factori, pacienții obezi trebuie ținuți într-o poziție ridicată, cum ar fi poziția Trendelenburg inversată sau cu capul și toracele ridicate. Poziția ridicat atenuează efectele presiunii intraabdominale asupra plămânilor, ceea ce îmbunătățește, în schimb, oxigenarea și capacitatea pulmonară. S-a demonstrat că presiunea pozitivă continuă a căilor respiratorii (CPAP) și ventilația non-invazivă (NIV) sunt benefice, deoarece pot restaura și menține volumele pulmonare și pot reduce efortul la respirație. În special la pacienții cu obezitate morbidă, CPAP aplicat imediat după extubare a îmbunătățit spirometria la 24 de ore după operație comparativ cu inițierea amânată a CPAP extern în salonul de recuperare. De asemenea, s-a demonstrat că se poate face ventilație neinvazivă. Un studiu a demonstrat o reducere de 16% a riscului de insuficiență respiratorie post-extubare prin aplicarea NIV imediat după extubarea pacienților cu un indice al masei corporale >35. În plus, se recomandă mobilizarea postoperatorie timpurie și fizioterapia respiratorie7.

Pe scurt: Pacienții obezi nu numai că necesită abordări adaptate în timpul preoxigenării, inducției și menținerii anesteziei generale, ci s-a demonstrat că și tehnicile de asistență respiratorie modificate în perioada imediat postoperatorie sunt importante în prevenirea complicațiilor pulmonare postoperatorii.

Detalii despre tehnologie: Recuperarea pacienților obezi

Detalii despre tehnologie: Recuperarea pacienților obezi

Această publicație vă oferă mai multe informații despre modul în care tehnologiile noastre pot susține tranziția la respirația spontană a pacienților obezi în timpul recuperării.

Descărcați raportul

Produse conexe

Draeger Perseus A500

Dräger Perseus® A500

Subiecte conexe

Ventilație cu protecție pulmonară în timpul anesteziei – bărbat în sala de operație

Protecție pulmonară - Anestezie generală

Anestezie cu debit redus

Anestezie cu debit redus

Manevră de recrutare pulmonară - medic care analizează radiografia

Recrutarea alveolară în timpul anesteziei generale

Respirație spontană și ventilație spontană – Anestezist cu pacient

Respirație spontană

Luați legătura cu Dräger

Contactați-ne Spitalul

Draeger Romania SRL

Str. Daniel Danielopolu Nr. 42A, Sector 1

014134 București

+40 (0) 21 250 91 68

Sunați-ne de Luni - Joi 8:30 - 17:30

Vineri 8:30 - 12:30

Surse

  1. Candiotti K, Sharma S, Shankar R. Obesity, obstructive sleep apnoea, and diabetes mellitus: anaesthetic implications. Br J Anaesth 2009;103 (Suppl. 1):i23–30.
  2. Ng M, Fleming T, Robinson M, et al: Global, regional, and national prevalence of overweight and obesity in children and adults during 1980-2013: a systematic analysis for the Global Burden of Disease Study 2013. Lancet 2014;384:766-781.
  3. Health and Social Care Information Centre. The Health Survey for England - 2012 trend tables. London: Health and Social Care Information Centre, 2013 Link
  4. Pelosi P, Croci M, Ravagnan I, et al. The effects of body mass on lung volumes, respiratory mechanics, and gas exchange during general anesthesia. Anesth Analg 1998;87:654–60.
  5. Pelosi P, Gregoretti C. Perioperative management of obese patients. Best Pract Res Clin Anaesthesiol. 2010;24(2):211–225.
  6. Santesson J. Oxygen transport and venous admixture in the extremely obese. Influence of anaesthesia and artificial ventilation with and without positive end-expiratory pressure. Acta Anaesthesiologica Scandinavica 1976; 20: 387–94.
  7. Hodgson LE, Murphy PB, Hart N. Respiratory management of the obese patient undergoing surgery. J Thorac Dis. 2015 May;7(5):943-52.
  8. Eichenberger A, Proietti S, Wicky S, et al. Morbid obesity and postoperative pulmonary atelectasis: an underestimated problem. Anesth Analg. 2002 Dec;95(6):1788-92.